Ce este psihoterapia?

1.      Despre sănătate mintală în general

În ultimii ani, sănătatea mintală a primit la fel de multă atenție precum sănătatea fizică. Și asta este un lucru bun. Impactului pe care îl au tulburările emoționale și dificultățile mintale asupra calității vieții este foarte mare. Astfel că oamenii și organizațiile caută să facă pașii necesare pentru vindecare. Mai au mult de parcurs, dar asta e alta poveste.

Organizația Mondială a Sănătății precizează că ,,Sănătatea este o stare de completă bunăstare fizică, mintală și socială, nu doar simpla absența a boli sau a dizabilității.”

(WHO, 2021). Sănătatea mintală reprezintă o stare mintală bună în care oamenii fac față cu brio dificultăților vieții, pot învăța și lucra, pot avea relații sociale înfloritoare și pot contribui la comunitatea lor.

Ședințele de psihoterapie reprezintă una dintre modalitățile prin care oamenii pot accesa informațiile și tratamentele necesare gestionării dificultăților mintale, precum și creșterea calității vieții.

Prin articolul de față aș vrea să aduc câteva clarificări importante despre psihoterapie, teoretice și practice, informate atât de literatura de specialitate cât și de practica privată. Vreau să subliniez că informațiile oferite sunt din perspectiva formării mele ca psihoterapeut în abordarea cognitiv-comportamentală și nu reprezintă un adevăr absolut despre ce este psihoterapia. Colegii formați în alte abordări pot avea opinii diferite, dar la fel de valide sau eficiente.

2.      Ce este psihoterapia?

Psihoterapia este un loc special unde înveți lucruri noi fără riscul de a fi judecat sau pedepsit. Pentru că nu poți face o schimbare dacă nu înveți ceva nou. Și nu este suficient doar sa mergi la sedinte si sa vorbesti, trebuie sa si exersezi ceea ce inveti. Prin terapie ți se oferă informații, tehnici, cunoștințe, dar nimeni nu le poate utiliza în locul tău pentru a obține ce îți dorești. Tu le vei pune în practică și datorită propriul efort vei obține rezultatele dorite.

Apoi, psihoterapia este și o metodă care facilitează procesul de vindecare. Procesul de vindecare are loc în mintea și sufletul persoanei.

De ce spun că psihoterapia este o metodă? Ei bine, pentru că există și alte metode care pot declanșa un proces de vindecare – poate fi o carte bună care te determină să schimbi ceva, poate fi o discuție profundă cu un prieten, un film sau propriile tale momente de reflecție. În mod evident, psihoterapie este o metodă structurată, care presupune mai multe lucruri, cere implicare activă și atinge mai multe mecanisme psihologice.

Oamenii apelează la psihoterapie pentru că vor să schimbe ceva și nu știu cum. Cei mai mulți au încercat deja să schimbe ceva în viața lor, doar că din lipsă de cunoștințe sau sprijin, nu au reușit să obțină ce și-au dorit.

De cele mai multe ori își doresc - să se cunoască mai bine pentru a trăi o viață mai plină, să renunțe la tipare vechi care îi blochează, să aibă relații sănătoase și înfloritoare, să nu mai fie distructivi cu propria persoană, etc.

3.      Ce nu este psihoterapia?

• Nu este un loc unde doar mergi și te plângi.

Psihoterapia este locul în care mergi să înveți să faci schimbări. O mică parte din proces poate fi rezervată pentru plângeri și a spune ,,ce ai pe suflet”, dar nu înseamnă doar asta. Victimizarea sau recunoașterea ,,greului din viață” nu o să aducă soluții și nu o să rezolve problemele. Unele persoane au nevoie de 5-10 minute de timp pentru a se descărca, apoi se trece la treabă. O regulă utilă este ca la începutul ședinței să se stabilească de comun acord cam de cât timp are nevoie clientul în acel moment ,,doar să vorbească”.

Terapeutul nu este un om care aprobă tot ce zici.

Terapeutul validează și aprobă emoțiile care apar, nu și procesul de gândire din spate. Emoțiile sunt întotdeauna valide, în sensul în care ele există și e nevoie să fie recunoscute, nu îngropate într-un colț unde să nu mai știm de ele. Toate emoțiile sunt mesaje sau semnale despre propria persoană astfel că este crucial să le luăm în calcul.

Un exemplu care ilustrează ce vreau să zic este o frică oarecare legată de traversatului unui pod suspendat. Frica ca și emoție este validă pur și simplu pentru că persoana trăiește acea emoție și atât. Însă procesul de gândire din spate se poate să fie greșit sau să nu corespundă cu realitatea, precum gândurile de genul ,,Este foarte periculos.” ,,Sigur o să mor.” ,,Nu o să mă țină podul acesta.” Etc.

Terapeutul nu îți dă sfaturi și nu îți zice ce să faci.

Nu îți dă sfaturi din simplul motiv că nu trăiește viața ta, cu tot cu consecințele aferente. Orice decizie pe care o ia clientul are consecințe pozitive și negative, pe care doar el le trăiește. Drept urmare, în cadrul ședințelor facem mai degrabă o listă cu pro și contra, o listă cu consecințe pe toate planurile și apoi clientul ia decizia în funcție de ce consecințe vrea să suporte. Îți zice ce este de făcut pentru o anumită problemă, adică pașii necesari, abilitățile de care ai nevoie, informațiile de care ai nevoie și așa mai departe.

Doar vorbești până îți dai seama ce e în capul tău.

Pe vremea lui Freud se făcea acest lucru – clientul doar vorbea până terapeutul ajungea la o concluzie. În prezent, vorbitul liber e doar o mică parte. În cadrul ședinței de regulă se folosește un dialog structurat sau socratic, se urmăresc anumite obiective și se dau teme de casă. În funcție de abordarea terapeutică se folosesc o varietate de exerciții și tehnici, cum ar fi: jocuri de rol, imagerie dirijiată, tot felul de joculețe și exerciții experiențiale, multiple analize, scheme și diagrame, scris în jurnal și nu numai, exerciții de respirație și de relaxare, experimente comportamentale, expunerea la ce ți-e frică în mod controlat și multe altele.

4.      De unde știu că funcționează?

Getting good, not just feeling good. Te faci bine, nu doar te simți bine.

Contrar așteptărilor, în urma procesului de psihoterapie ajungi să faci mai multe lucruri benefice pentru tine și abia apoi simți mai multe emoții pozitive. Principala dorință a oamenilor este să se simtă mai bine sau să fie fericiți... și de aici începe suferința și blocajul. În schimb, în cadrul ședințelor învață că:

1. Întotdeauna vor simți și emoții neplăcute precum frică, anxietate, tristețe, lipsă de chef, dezamăgire și că nu se poate ca ele să nu mai existe deloc.

2. Învață că ei pot avea o viață împlinită cu tot cu existența emoțiilor neplăcute și că ele pot fi gestionate sănătos în multiple moduri.

3. Acțiunile ghidate de valorile personale sunt cele care construiesc o viață faină.

Când clientul ajunge să facă comportamente care îl ajută, în ciuda emoțiile neplăcute, este un semn bun că terapia funcționează. Asta nu înseamnă că este ușor să ajungă acolo. Majoritatea oamenilor nu au fost educați să își suporte emoțiile și să facă ce au nevoie să facă, ci mai degrabă cum să își evite emoțiile și să facă ce se presupune că îi ajută.